Ioan Grigore COTU

Am renunțat la meseria de bază atunci când m-am îndrăgostit iremediabil de apicultură

Apicultura este una dintre cele mai vechi şi mai frumoase ocupaţii. Mă ocup cu albinele de mai bine de 15 ani, după ce am lucrat ani buni în tâmplărie. Mi-am abandonat meseria de bază pentru apicultură, în ciuda faptului că nu ştiam mai nimic despre acest domeniu, dar când l-am descoperit, m-am îndrăgostit iremediabil. Numai privind un stup, o familie de albine îţi dai seama de organizarea ei desăvârşită, de faptul că, de la albine, omul are foarte mult de învăţat. Din dragoste pentru albine, în câţiva ani, am ajuns să-mi surprind cumpărătorii cu miere cu fructe confiate, cătină, nucă sau migdale, iar îndemânarea de tâmplar mi-o folosesc pentru a confecţiona lăzi şi alte obiecte necesare albinelor.
Ceara, păstura, polenul, veninul de albine, lăptişorul de matcă, propolisul, apilarnilul, mierea de tot felul sau cea de mană – singura miere care nu conţine polen, recomandată persoanelor alergice – dispun de cele mai înalte calităţi nutritive şi medicamentoase. Cea mai căutată rămâne însă mierea cu cătină, datorită aportului de vitamina C.
Cercetătorii în domeniu au demonstrat că mierea conţine cantităţi importante din toate vitaminele: acizi organici, esenţă parfumată din toate florile și săruri minerale. Datorită calităţilor cu totul deosebite, mierea constituie un produs terapeutic care trebuie consumat, nu numai de către copii, ci şi de toţi oamenii.