Sper să pot crea în continuare, pentru că asta este pasiunea mea
M-am născut într-o zonă de câmpie frumoasă, cu oameni buni și gospodari. La noi în familie, toamna târziu, când se terminau muncile câmpului, mama și bunica ne învățau, pe mine și pe sora mea, să coasem și să croșetam. Mai târziu, când am crescut mai mari, ne duceau cu ele la șezători. Acolo am învățat să țesem, să faceam dantelă, să toarcem. Am învățat cu drag toate lucrurile meșteșugărești. Mie, cel mai mult îmi plăcea să desenez, să pictez, dar părinții mei nu au avut posibilitatea să ma dea la o școală de arte, așa că am rămas în sat. Mai târziu, am avut oportunitatea să mă angajez la Fabrica de sticlă și menaj Bistrița, în cadrul căreia am urmat un curs de calificare pentru picture. Mi-am împlinit visul…! Am lucrat acolo vreo 26 ani. Lucrurile s-au schimbat însă, activitatea firmei s-a redus și am rămas fără loc de muncă. Apoi, am atins vârsta pensionării. În anii în care am stat acasă, deși aveam nepoți de îngrijit și munci gospodărești, la țară, împreună cu parinții mei, mi-a lipsit foarte mult activitatea de creație. Într-o zi m-am hotărât să fac și altceva… și am făcut: am croșetat cercei, am împletit brățări, am confecționat sticle învelite cu sfoară, cordeluțe croșetate și, în funcție de sezon, decorațiuni diverse. Sper să pot crea în continuare, pentru că asta este pasiunea mea!
